Dependența de o persoană este similară cu
dependența de un drog. Dependența
emoțională înseamnă pierderea identității,
pierderea de sine. Descarcă acum ghidul:

CUM SCAPI DE DEPENDENȚA EMOȚIONALĂ ȘI EVOLUEZI CĂTRE IUBIREA SĂNĂTOASĂ

 

Ce iei cu tine când pleci? 3 moduri de a pleca de la un job

cu ce pleci

Una dintre bucuriile mele, căreia îi sunt fidelă de ani buni, este Hard Rock Cafe. E o plăcere pe care mi-o ofer ori de câte ori am ocazia – o caut în aproape orice metropolă în care ajung și, dacă există, nu o ratez.
Îmi place că găsesc în fiecare oraș ”poveștile” cunoscute, aparținând conceptului Hard Rock Cafe, la care se adăugă ”poveștile” locului, în fiecare loc altele, o altfel de experiență, cu vechi și cu nou laolaltă.

Eram zilele trecute la Hard Rock Cafe în București, cu un prieten. Cu o farfurie imensă de nachos în față și un mojito (știu că nu vezi legătura de gust, dar acestea sunt 2 dintre bucuriile mele la Hard Rock Cafe), mă străduiam să îmi amintesc care a fost primul Hard Rock Cafe pe care l-am văzut.

– Știu, a fost la Londra. A, ba nu, a fost în Barcelona, în 2004, zic eu zâmbind, amintindu-mi atmosfera de acolo.
– Ce combinație stranie de cosmopolită și româncă autentică mai ești și tu, îmi zice prietenul meu care știe că uneori ascult Tudor Gheorghe în mașină, pe CD, adică alegere 100%. Tu ai fost în mai puține țări decât mine. Ce zic eu aici, chiar mai puține decât fiică-mea (care până la 7 ani a fost în mai mult de 10). Și totuși tu ai o parte cosmopolită pe care noi nu o avem…
– Știi, pentru mine nu contează numărul – câte țări ai văzut. Contează ce iei din fiecare dintre ele, cu ce pleci acasă.

Așa cum e cu fiecare loc în care ajungi.

Vin la mine la coaching o mulțime de oameni care vor să își schimbe jobul și am observat ca una dintre preocupările frecvente în aceste cazuri este numărul joburilor schimbate într-un interval dat (unii se raportează la 5 ani, alții la 10, alții la un singur an). Pentru unii, numărul are conotație pozitivă, pentru alții, negativă. Eu am o altă perspectivă: poți să ai 5 joburi într-un an sau 3 joburi în 5 ani. Sau un singur job, în 10 ani. Întrebarea e: când pleci, cu ce pleci de acolo? Ce iei cu tine?

Poți să pleci cu o baniță de frustrări sau, dimpotrivă, poți să pleci cu o raniță de resurse. Depinde din ce unghi privești lucrurile.

AngryEmployeeDacă pleci pentru că la locul actual de muncă ”nu primești ce meriți”, ”nu ești apreciat pe măsura abilităților și realizărilor” sau nu te mai înțelegi cu șeful pentru că ”e incompetent și sub nivelul tău”, atunci e clar că pleci cu o mulțime de frustrări sau, în cel mai fericit caz, cu mâna goală. Ca și cum ai fost la Paris și, în cele 5 zile petrecute acolo, ai  observat cât de sec e renumitul Tour Eiffel, al cărui renume ți se pare o exagerare totală, e doar un maldăr de fiare; ai observat ce coadă imensă e la Notre Dame și ți s-a părut pierdere de vreme, așa că nu ai mai vizitat-o – în definitiv e doar o catedrală, o biserică mai specială; și ai mai observat că vestitul Moulin Rouge e de fapt foarte banal, din afară – iar la spectacol nu ai intrat, că ți s-a părut un nonsens să dai 100 de euro pe ceva ce ai văzut la televizor sau poți să vezi pe internet.

Există și alt mod de a pleca de la un job: pleci pentru că vrei să evoluezi, iar aici ai învățat cam tot ce ți-a stat în putință. Pleci pentru că ai zărit o nouă oportunitate, poate ți-ai descoperit, chiar aici, o nouă pasiune și vrei să o pui în aplicare, iar aici nu e posibil. Sau pleci pur și simplu pentru că îți place să experimentezi alte medii, alte teritorii, pentru că vrei să îți lărgești harta înainte de a te stabiliza undeva.

Ei bine, în aceste cazuri, ce iei cu tine?

happy_employeesContinuând comparația cu Parisul, aș zice că iei tot ce a încăput în sufletul și în buzunarele tale: chiar dacă arhitectura turnului Eiffel nu te-a impresionat foarte tare, poți lua cu tine experiența unei construcții remarcabile, curajul de a construi cea mai înaltă clădire din lume, la vremea ei. Așa cum poți să iei cu tine arhitectura companiei din care pleci, pe care, dacă ai studiat-o cât timp ai stat acolo, o poți folosi, mai devreme sau mai târziu, în alt loc. Din Paris, poți să iei cu tine o parte din cultura care se așterne cuminte pe malurile Senei, printre sutele de ”buchiniști” și zecile de mii de cărți, la fel cum te poți îmbogăți cu cultura unei organizații care, chiar dacă acum nu mai are nimic nou să îți ofere, cu siguranță ți-a dat niște lecții importante. Poți pleca din Paris cu autoportretul tău, desenat pe Podul Artelor de un artist boem și liber, autoportret în care va rămâne imprimată starea de libertate și de împlinire a artistului care își trăiește viața cu pasiune, făcând bani din pasiunea sa. La fel cum poți pleca de la un job cu portretul bucuriei pe care ai trăit-o descoperindu-ți pasiunea pentru PR, de exemplu, pasiune pe care nu ai fi avut șansa să o descoperi dacă șefii nu te mutau de la un departament la altul, conform politicilor firmei.

Așadar, ce iei cu tine din locurile prin care treci – o baniță de frustrări sau o raniță de resurse?

Vezi tu, să fii frustrat e alegerea ușoară. Cel puțin așa îmi explic eu rezultatele unui sondaj efectuat de Organizația Gallup, care a adresat unui număr de peste 1,7 milioane de salariați, din 101 companii, în 63 de țări, următoarea întrebare: ”La serviciu, ai ocazia să faci zilnic ceea ce știi să faci cel mai bine?

Care crezi că este procentul de persoane care a răspuns afirmativ? Câți salariați cred, într-adevăr, că este nevoie de punctele lor forte?

Douăzeci la sută!!! La scară globală, numai 20% dintre persoanele care lucrează pentru companiile importante analizate de Gallup simt că au ocazia să își folosească pe deplin, zi de zi, abilitățile. În mod bizar, relevă studiul, cu cât este mai lungă perioada în care un salariat a lucrat pentru o companie și cu cât mai mult acesta avansează pe scară ierarhică, cu atât mai mici sunt șansele ca el să răspundă afirmativ la întrebarea dacă la serviciu, are ocazia să facă zilnic ceea ce știe să facă cel mai bine.

Douăzeci la sută! Ceea ce înseamnă că restul de 80% nu fac la job, zi de zi, ceea ce îi pasionează, ceea ce le place sau acele lucruri în care sunt cei mai buni.

Ce poți tu să faci cu această informație? Poți să îți alegi cine ești sau cine vrei să fii:

diagrama articol HRC

Te-ai regăsit în vreuna dintre aceste trei situații posibile? Dacă nu îți dai seama, amintește-ți cum ai plecat de la ultimul tău job – cu mâinile goale sau cu buzunarele pline? 🙂

Sunt foarte curioasă să îmi spui dacă acest articol a pus într-o lumină nouă pentru tine schimbarea unui loc de muncă cu altul, prin prisma frustrare /vs/ experiență acumulată.

Apasă chiar acum te rog pe butonul pentru comentarii, fix sub articol, și lasă-mi răspunsul tău. Fă-o acum, că tot ești aici, iar mai târziu nu știi ce se ivește 🙂

Cu drag,
Mioara Șoldan

Dacă ceea ce ai citit ți-a stârnit interesul și vrei să afli mai mult sau dacă întrebările tale au primit aici răspunsuri parțiale și vrei mai mult de atât, mă poți contacta pentru o întrevedere unu la unu, la tel. 0744292439 sau email: mioara@mioarasoldan.ro.

Facebook Skype 


Ți-a plăcut acest articol? Vrei să primești ultimele articole publicate pe site direct la tine în înbox?

Lasă-mi numele și adresa ta de email și vei primi gratuit materialul:

SINGURUL MOD ÎN CARE POȚI EXCELA CU ADEVĂRAT –5 studii de caz, cu 5 oameni care au atins excența în carierele lor. Vei afla cum au făcut ei și cum poți face!

De asemenea, vei fi primul care află noutățile publicate pe site.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *