Dependența de o persoană este similară cu
dependența de un drog. Dependența
emoțională înseamnă pierderea identității,
pierderea de sine. Descarcă acum ghidul:

CUM SCAPI DE DEPENDENȚA EMOȚIONALĂ ȘI EVOLUEZI CĂTRE IUBIREA SĂNĂTOASĂ

 

Latest Posts

EPISODUL 2

POVESTEA LUI SHADI – EPISODUL 2
CU UN PICIOR PE FRÂNĂ ȘI CU UNUL PE ACCELERAȚIE

– Bună, Shadi!
– Bună, Mioara.
– Ce faci? Cum a fost săptămâna asta pentru tine?
– Oh… Cred că un cuvânt care ar putea să o definească ar fi CLARITATE.

Așa a început a doua mea întâlnire cu Mioara. Fix la o săptămână după prima, la 10 fix, pe skype. Eram stresat – dacă nu merge net-ul, dacă se întrerupe…nu voiam să se întrerupă. Mi-am dat seama, în timp ce mă pregăteam de meeting, că așteptam…cu mari așteptări.

Deja nu mai era ca prima dată, când predominau îndoielile. Vocea criticului din mintea mea avea mult mai puține de spus.

Fusese o săptămână…altfel.

Știi, era ca după cutemur.

Adică, există credința că, după un cutremur, mediu, mai vine unul, mai mare. Și stai în starea aia de așteptare care te turbează. Ajungi la un moment dat să zici ”să vină o dată, mic-mare, să distrugă ce o distruge, numai să treacă”.

Așa a fost și la mine. Trăisem zi de zi în tensiunea alegerii între job și afacere atât de mult – de fapt, poate nu mult, poate mai ales intens – încât, după ședința cu Mioara, m-am simțit ca după cutremurul cel mare, dar care aduce liniștea.

Nu mai era nicio luptă, nicio dezbatere. Știam ce vreau să fac. Și, pentru că tot mă întrebase care e primul pas, chiar m-am gândit: care sunt variantele de job pe care le am.

I le-am spus Mioarei încă de la începutul discuției.

Am 3 variante, i-am zis. Unu: agent de vânzări – lucru pe care știu să îl fac foarte bine, e deja în sângele meu. Doi: director de vânzări. Trei: un job, oricare ar fi el, în cadrul unei firme de training și consultanță, scopul fiind să învăț cum se face treaba asta, pentru a o putea folosi ulterior în afacerea mea. Iar la sfârșitul discuției sper să fie o singură variantă, pe care să o cred posibilă, realizabilă și bună pentru mine, am adăugat zâmbind.

– Shadi, ce te doare cel mai tare acum?

Banii. Nu am bani și mor de rușine să cer de la oamenii apropiați. Pe de altă parte, nu vreau un job la care să renunț după câteva luni. Vreau siguranța unei companii care știe ce face și care plătește la timp și în care, în același timp, să simt că îmi construiesc o siguranță.

Nu mai știu exact cum a decurs discuția apoi, știu doar că la un moment dat a venit întrebarea:

– Shadi, dacă ai avea bagheta lui Harry Potter și ai putea să adaugi tu ingredientele pentru ca job-ul acesta să fie ideal pentru tine acum, în acest moment din viața ta, ce ingrediente ai adăuga la ceea ce mi-ai spus deja?

Am pornit afacerea mea, deacum.com, din dorința mea inițială de a face bani ajutând oamenii pe parte de dezvoltare personală.

Mă descurc incredibil de bine să conduc oamenii înspre decizii pozitive, care să le influențeze viața și să îi ducă din punctul în care sunt (de obicei o încurcătură sau o situație limită) către ceea ce își doresc.

Partea asta în care eu învăț pe alții e importantă pentru mine. Să am o echipă, să o îndrum și să avem rezultate împreună, este ceea ce mi-ar plăcea cu adevărat, m-aș regăsi în locul ăla, pentru că ar fi la fel ca afacerea pe care mi-am pornit-o eu, din pasiune.

La nivel personal, fac treaba asta – o fac intuitiv cu cei apropiați, prieteni, cunoștințe pe care îi văd în încurcături. Metaforic vorbind, ei sunt ca o muscă ce se dă cu capul de un geam, încercând să iasă afară, în timp ce ușa este în spate. Cu toate astea, cu toate rezultatele pozitive în a rezolva problemele altora sau a-i ajuta să își găsească singuri drumul către rezolvare, când vine vorba de propria persoană… sunt aproape incapabil.

De ce? Pentru că mă iubesc pe mine mult prea mult, așa că nu îmi pun întrebări care sunt inconfortabile.

Nu îmi pun întrebări care m-ar putea duce să fac altceva decât imi este confortabil, adică altceva decât fac în acel moment, în privința unei probleme. Mai mult, îmi pun întrebări care să îmi valideze propriile convingeri legate de situația cu care mă confrunt și pentru că mă cred un tip deștept, mai mereu reușesc. Și pentru că reușesc …. pe românește, mă învârt în cerc.

– Care e acea întrebare pe care nu ți-o pui acum?

Hm…aș vrea să fac la nivel profesional ceea ce ți-am spus că fac cu prietenii. Pentru asta, ar trebui să am o poziție care să îmi permită.

– Și care e poziția aceea?

Director de vânzări într-o firmă mare, stabilă, serioasă. Poziția asta de sales manager, întrunește tot ceea ce vreau eu să fac: o situație financiară bună și să pregătesc oameni, să îi indrum și să îi ajut să aibă rezultate.

– Shadi, care e întrebarea nepusă? a insistat Mioara.

și dacă nu sunt capabil să fiu director de vânzări? Dacă nu am experiența necesară pentru asta? Până la urmă, ce m-ar recomanda pe mine în fața acelui om care îmi ia interviu?

Cum îți spuneam deja, am tendința să nu îmi pun întrebări inconfortabile. Pur și simplu, evit să intru pe teren minat…mă gândesc doar ”când se va întâmpla răul, voi ști atunci ce am de făcut.” Și fug, fug de întrebare. Cred că atitudinea asta m-a și ajutat, uneori. Dar acum sunt sigur că, de mult mai multe ori, mi-a înfrânat evoluția. Mi-am pus singur frână pentru că nu am vrut să mă confrunt cu temerile mele.

Acum, însă, nu am avut scăpare. Am spus-o, am spus-o cu voce tare și m-am auzit.

Apoi, nu mai știu ce am spus, nu mai știu nici ce m-a întrebat Mioara. Ce îmi amintesc este felul în care m-am simțit. Am ajuns să mă văd pe mine sales manager, acea poziție care întrunea toate condițiile mele: să am o situație financiară bună (practic, să nu am grija banilor) și să pregătesc oameni, să îi indrum și să îi ajut să aibă rezultate.

M-am VĂZUT pe mine manager de vânzări. Mi-am recunoscut mie însumi că pot, după 10 ani de vânzări, să fac asta. În plus, în poziția respectivă, veniturile erau la un alt nivel, ceea ce pentru mine era extrem de important și aveam și o echipă de oameni.

Acum aveam viziunea. O vedeam, o simțeam, o credeam. Next? Validarea viziunii, zice Mioara. Oricât de importantă ar fi viziunea și vizualizarea ei, doar punerea în concret o validează. Așa că să trecem la pași de acțiune, strategie.

Îmi sună și acum în cap întrebările ei (pentru că, după încheierea ședinței, mi le-am pus frumos într-un document excel pe care am lucrat până a doua zi, când i l-am trimis și ei): Ce resurse am acum? Cine mă poate ajuta? Și mai cine? 🙂 Ce resurse îmi lipsesc? Cum le pot obține? Merită? Ce abilități am? Ce abilități îmi lipsesc și cine mă poate ajuta? Merită?

Hai să îți spun și ce a urmat:

A doua zi i-am trimis un email Mioarei. L-am căutat acum – uite ce scriam 🙂 : Sunt sigur că vreau să fiu director de vânzări, dar din poziția actuală s-ar putea să nu fie chiar prima treapta pe care să calc și atunci prefer să abordez lucrurile treptat. Atașat, ai fișierul pe care am început să lucrez, voi continua să adaug variantele.

Iar două zile mai târziu, i-am trimis acest email: La ora asta sunt focalizat să deschid cât mai multe variante ca să am de unde alege. Este FIXAT în mintea mea ce vreau și pe 1 iulie cel târziu e prima mea zi de muncă în postul de director de vânzări.

Când am trimis acest email, încă nu aveam nimic concret, nici măcar un interviu programat. Dar, așa s-a întâmplat. 1 iulie, adică 2 săptămâni mai târziu, a fost prima mea zi de lucru în cadrul companiei în care lucrez acum, în poziția de sales manager. Și am toate condițiile pe care le ”desenasem” cu bagheta magică.

Îți amintești ce ziceam ieri, care era lecția pe care o aveam de învățat? Să cresc cu oameni și prin oameni, să nu mai fiu călărețul singuratic. Ei bine, acum o trăiam. Deja.

Vezi tu, mă aștept ca, citind povestea mea, să fie oameni care spun: ok, ce am eu de învățat de aici? Dacă nu te-ai regăsit în nimic din ce am trăit eu, dacă cuvintele mele nu au trezit nicio emoție în tine, ai dreptate: nu ai nimic de învățat de aici.

Dacă, dimpotrivă, ceva din tine s-a mișcat – fie că te-ai enervat, fie că te-ai bucurat sau emoționat – atunci, te rog, citește mâine povestea de final. Pentru că vei înțelege mai bine ce a generat această transformare în viața mea, care sunt butoanele pe care a apăsat Mioara pentru ca eu, prin mine însumi, prin ceea ce aveam în mine, să vreau și să fac transformarea pe care acum, dacă i-aș da un nume, aș numi-o libertatea mea.

Shadi

P.S. Ce poate fi important pentru tine din acest episod – punerea în practică:

Am observat în cadrul multor ședințe de coaching următorul blocaj: oamenii spun că vor ceva, de exemplu să atingă un anumit nivel în cariera lor: vreau să fiu marketing manager, sales manager sau CEO. Sau vreau să îmi cresc firma la o cifa de afaceri X. Sau vreau să fiu actor la Teatrul Național.

Dar, când spun asta, sună ca un ideal – a atât de departe de ei, că dacă ar spune ”vreau luna de pe cer” ar fi cam la fel de realizabil.

Și apoi vin scuzele: ”nu mi se oferă șansa să arat că pot”, ”nu cred că sunt capabil încă, mai trebuie să capăt experiență” etc.

Ce ai tu de făcut este să te vezi acolo (acolo însemnând oriunde vrei tu să ajungi). Este ceea ce a făcut Shadi, cu mine, în timpul sesiunii de coaching.

Cum faci asta? Exercițiu de imaginație: imaginează-ți că ești acel om, acum.

  • Cum ești îmbrăcat? Ce pantofi ai?
  • Cum arată locul în care lucrezi?
  • Ce e în jurul tău?
  • Ce oameni mai sunt cu tine?
  • Ce auzi acum, de la tine din birou?
  • Ce vezi pe fereastră?
  • Ridică-te în picioare și mergi. Cum mergi?
  • Cum te simți?

Lecția este:

  1. Transformă dorința-ideal în viziune clară: te vezi, te simți, ești acel om.
  2. Când ești acel om și o simți cu toate simțurile tale, poți trece la pași de acțiune și strategie – întrebările scrise de Shadi în poveste te vor ajuta să îți concepi acest plan.

S-ar putea să descoperi că nici măcar nu vrei acel lucru – indiferent că e o funcție sau orice altceva. Și asta nu e deloc rău, pentru că vei avea claritate asupra ceea ce îți dorești, de fapt.

Cu drag,
Mioara

Dacă ceea ce ai citit ți-a stârnit interesul și vrei să afli mai mult sau dacă întrebările tale au primit aici răspunsuri parțiale și vrei mai mult de atât, mă poți contacta pentru o întrevedere unu la unu, la tel. 0744292439 sau email: mioara@mioarasoldan.ro.

Facebook Skype