Dependența de o persoană este similară cu
dependența de un drog. Dependența
emoțională înseamnă pierderea identității,
pierderea de sine. Descarcă acum ghidul:

CUM SCAPI DE DEPENDENȚA EMOȚIONALĂ ȘI EVOLUEZI CĂTRE IUBIREA SĂNĂTOASĂ

 

Copiilor mei

aaeaaqaaaaaaaamsaaaajdg2owi0mwm4lwm2zdytndu4zi1iytu2ltk4zdmwognlowm0mg

– Mioara, azi reușim să terminăm pe la 6-6.30?
– Ne străduim.
Era șapte și un sfert când am pus ultimul semn de exclamare pe tablă.

M-am întors cu fața către ei și așteptam. Așteptam să îi văd ridicându-se, să îi văd strângându-și lucrurile. Se terminase cursul, pentru ziua aceea.

Dar nimeni nu se mișca.
Mă priveau fețe pline de lumină, zâmbitoare și, în același timp, melancolice.
M-am așezat și eu pe scaun și am continuat să îi privesc.

– Gata, am terminat, mai zic eu o dată.

Nemișcare.

– Știi, e ca atunci când puiul s-a făcut mare și totuși nu îi vine să plece, îmi zice Alina, cu o voce caldă, un pic tremurândă.
– Dar mai avem un modul. Și apoi master-ul. O să ne vedem oricum.
– Știu… dar azi e sentimentul că ne-am făcut mari.

Final de modul 5.

Au fost, e adevărat, două zile altfel decât celelalte module. Două zile în care ”copiii” mei parcă au fost atinși de bagheta magică și au simțit că au devenit coach-i.

Cu o seară înainte de modulul 5, mă gândeam la ei.
Dincolo de programa stabilită, dincolo de ce știam că trebuie să lucrăm la acest modul, simțeam că mai e nevoie de ceva. De un soi de ”împuternicire”, de ceva care să îi facă să simtă împuternicirea din interior, nu doar venind din exterior, de la mine.

Și, avându-i pur și simplu în minte, am primit darul divin – ideea prin care să le ofer simțirea auto-împuternicirii.

A doua zi, ideea a devenit fapt și s-a produs magia.

Azi, după o săptămână, am încă inima plină de bucuria acelor zile.

Și azi scriu ca să vă mulțumesc vouă, dragii mei Pleiadieni, pentru că mi-ați creat șansa să dau ce am mai bun în mine, pentru că, alături de voi, am devenit, cu fiecare lună, un coach mai bun, un profesor mai bun, un om mai bun.

Azi vă pot spune că, atunci când vorbesc despre voi cu oamenii care nu au nicio treabă cu școala noastră de coaching, vă numesc ”copiii” mei. Și poate că asta am simțit cu toții duminică seara, când încă mai voiați să stați… la școala.

Ca orice părinte, acum, am sentimentul că veți rămâne mereu copiii mei (oare câți copii vor încăpea în sufletul meu?).

În același timp, ce ați făcut în aceste 4 zile care au urmat magiei – faptul că ați luat viața în piept, că ați spus ”sunt coach” din adâncul inimii voastre și în felul acesta v-ați găsit primii clienți, îmi dă sentimentul că v-ați făcut mari și că… v-am crescut bine, sănătos și că sunteți gata de drum. De acest drum, pe care, acum, știu că îl iubiți la fel de mult ca și mine.

Și de vor apărea momente de deznădeje, de nemulțumire de sine, o să vă rog doar să vă amintiți ziua admirației, momentele acelea în care niciun munte nu era prea înalt, nicio mare prea mareică și să vă chemați unul pe celălalt în cercul admirației. Și toate vor fi din nou bune și frumoase.

Știu că nu s-a terminat școala și știu că, și după ce se termină, nu se termină, de fapt.

Dar acum simt că am creat, împreună, prima Pleiadă – cea despre care v-am povestit, ca despre un vis, în prima zi de școală.

Acum știu că Pleiade noi vor urma, că visul e posibil și merge mai departe.

Vă mulțumesc pentru că, prin voi, visul meu a devenit realitate.
Sunteți parte din mine!
Mioara

 

DEZBRĂCAREA DE … (JUDECĂȚI?)

img_0488

DANSUL CA… INSTRUMENT DE COACHING CREATIV 🙂

img_0397

HAPPY BIRTHDAY MASTERMIND

irina-birhtday

Comments (2)

  1. Dana Ilea

    Felicitari! Ma bucur pentru tine. Meriti.

    Vroiam de cateva zile sa-ti scriu.
    Am pastrat cartea ta s-o citesc pe drumuri,
    ca relaxare, ca o incursiune in undeva, candva…
    M -am pomenit insa, in povestea mea.
    Aproape ca-mi venea sa te-ntreb, de unde stii?
    Am pasit pe varfuri. Mi-am tinut respiratia.
    N-am vrut sa ridic colbul asezat peste suspine.
    Si-am plans. Linistit. Cum se prelihg stropii pe ferestra,
    dupa incetarea ploii.
    Am ajuns la capat obosita, dar impacata.
    Cu inca o revelatie a metamorfozei. Mai limpede, mai profunda.
    Multumesc, Mioara!
    Te-mbratisez, cu drag!

    Reply
    1. Mioara (Post author)

      Multumesc mult, Dana.
      Cât de mult mi-ai transmis, în atât de puține, dar alese cuvinte!
      Si eu te imbratisez din inima!

      Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *