Dependența de o persoană este similară cu
dependența de un drog. Dependența
emoțională înseamnă pierderea identității,
pierderea de sine. Descarcă acum ghidul:

CUM SCAPI DE DEPENDENȚA EMOȚIONALĂ ȘI EVOLUEZI CĂTRE IUBIREA SĂNĂTOASĂ

 

IA-ȚI TIMPUL ÎNAPOI ! 5 CĂI SIMPLE DE A O FACE

ia-ti timp

Denisa, 35 de ani, director financiar la serviciu, mamă de copil de 4 ani și soție (tot un fel de mamă de copil, zice ea, doar că ceva mai mare 🙂 )
Dacă ziua ar avea 36 de ore, aș avea șanse să fac tot ce îmi propun. Dar nu are, după cum știi. Vorba lui fiu-miu, dacă aș putea să inventez ceva, asta ar fi: ziua de 36 de ore. Deși, dacă stau să mă gândesc mai bine, probabil că nici atunci nu mi-ar ajunge timpul, că agenda ar fi mai plină decât acum…Asta înseamnă că eu fac ceva greșit. Ce naiba fac greșit? Că îmi tot dau silința să le fac pe toate bine…Asta trebuie să fie: îmi dau silința să le fac pe toate, să răspund solicitărilor tuturor.

David, 31 de ani, lucrează în firma lui, mică – el și un singur anjagat
Când ajung seara acasă, nevastă-mea crede că sunt odihnit, din simplul motiv că doar ei i-au «urlat copiii în creier» toată ziua. Mie, nu, că nu am fost acasă. Dar nici la bal nu am fost. Am muncit, la fel ca ea. Și da, aș vrea și eu să petrec mai mult timp cu copiii, aș vrea să mă duc la pescuit cu fiu-miu, dar de unde să iau timpul ăla? De la cine? Dacă îl iau de la clienți, iau de fapt din banii familiei. Dacă îl iau de la furnizori, iau, într-un final, tot din banii familiei. Aș vrea să îl iau din vremea pierdută în trafic…dar asta nu depinde de mine. Doar când stau la semafoare, mai arunc și eu un ochi pe Facebook. Spune-mi tu, de unde să iau timp?

Darius, 28 de ani, director de vânzări într-o multinațională
Când îmi fac dimineața agenda, nu pare imposibil ca, la sfârșitul zilei, să bifez tot. Cu toate astea, niciodată nu reușesc. Am avut zile în care, de nervi că nu reușesc niciodată să bifez tot, mi-am pus doar 4 task-uri. Și vrei să știi ce s-a întâmplat? Nici atunci nu am terminat tot, absolut tot. Ori e adevărată teoria aia cu timpul care s-a contractat și ora nu mai are aceleași 60 de minute ca în urmă cu niște ani, ori eu am o problemă…

De unde să iau timp?

Cum să lungesc ora – să aibă din nou 60 de minute?

Cum să fac ziua de 36 de ore?

Ți-ai pus și tu aceste întrebări?

Nu am timp pare să fie una dintre bolile secolului nostru.

Începând cu școlarul mic, care deja are prea multe teme și nu mai are timp de joacă, continuând cu mama, care nu are suficient timp pentru copilul ei, mergând mai departe la femeia care nu are timp pentru micile ei bucurii (salonul de cosmetică), trecând la bărbatul care nu are timp nici de copil, nici de iubită (pentru că ajunge acasă seara târziu, obosit, nervos și flămând), nici măcar de un pescuit decent.

Acest nu am timp pentru viața personală pare generat de activitatea profesională. Paradoxal (sau nu?), nu am timp este la fel de frecvent și când e vorba de viața profesională. Iar pentru asta, s-au scris zeci, sute de cărti, se fac workshop-uri și training-uri individuale și de grup, corporațiile angajează traineri cu obiectivul TIME MANAGEMENT.
În ciuda tonelor de materiale publicate pe această temă, frecvența cu care mă întâlnesc în ședințele de coaching cu ”nu am timp” este absolut incredibilă.

Rețetele de management al timpului nu par să funcționeze. Pentru mine, motivul e relativ simplu. Rețetele nu funcționează. Nu atunci când sunt tratate la modul general. Până și o mâncare făcută de două persoane care respectă aceeași rețetă, are gust diferit.

Rețeta trebuie adaptată la tine, la cine ești tu, la cum vrei să arate ziua ta, în cazul de față.

Ce e important pentru Denisa, nu e important și pentru Darius. Ea vrea timp, vrea să poată mări ziua, pentru a nu se mai simți vinovată că nu petrece suficient timp cu familia ei. Darius vrea timp ca să escaladeze cât mai repede ierarhia organizației din care face parte.

Ce e important pentru David, nu e important și pentru mine. El vrea timp ca să meargă la pescuit cu fiul lui, eu vreau timp ca să scriu mai multe articole.

Denisa, David, Darius au ajuns fiecare la ”rețeta” lui, în timpul ședințelor de coaching, tocmai pentru că fiecare a înțeles ce era important pentru el.

Cu toate astea, din poveștile lor și ale altor persoane cu care am lucrat, s-au desprins 5 soluții comune, generate practic de 5 dușmani care ne ”mănâncă” timpul și nici măcar nu ne dăm seama cât de mult ne-ar crește eficiența dacă am reuși să îi evităm.

  1. DISPARI! Pur și simplu, fii inaccesibil, pentru un număr de ore. Dacă la job ești adesea întrerupt de colegi, lucrează 3 ore din altă parte. Gândește-te: dacă ai fi la doctor și colegii tăi ar ști că nu poți fi deranjat pentru că este o situație critică (aproape toți oamenii au înțelegere când e vorba de doctori și spitale), ce ar face? Ar lua o decizie sau te-ar aștepta sau ți-ar trimite un sms scurt, iar tu ai răspunde scurt și la obiect. Deci, nu ar fi așa grav pe cât pare, la prima vedere. Trei ore (sau câte alegi tu), în care lucrezi fără întrerupere, pot face cât 10 ore petrecute în modul deja normal, la locul tău de muncă. Iar dacă chiar trebuie să fii la birou, inventează o politică a ușii închise, o regulă/un semn pe care să îl știe toată lumea și care să indice că ești 100% ocupat.
  2. NU RĂSPUNDE LA TELEFON! Telefonul este dușmanul nr. 1 când e vorba de eficiență și gestionarea timpului. Sunt oameni care cred că, dacă telefonul sună, trebuie să răspundă. Și cred că și tu ar trebui să faci la fel. În realitate, aproape orice poate să aștepte o oră sau două. Fiecare apel la care răspunzi este o abatere de la lista ta de priorități. E ca și cum, de bună voie, cedezi celorlalți contolul asupra timpului tău. Sunt convinsă că, din 10 apeluri, unul, cel mult două, sunt cu adevărat cele pe care nu vrei să le ratezi. Setează-ți tonuri de VIP doar pentru acele numere, dacă nu ai o asistentă căreia să îi spui aceste lucruri.
  3. ȚINE TU FRÂIELE EMAILULUI SAU MESAJELOR! Dacă stai să te gândești, care e rolul lor? Ai putea gândi că rolul lor este ca ceilalți să intre mai ușor în contact cu tine. Dar nu e așa. Rolul lor este să te ajute pe tine, să fii tu mai eficient, să îți mărești ție veniturile. Tot ce ai de făcut este să îți ”antrenezi” clienții / colegii / colaboratorii astfel încât să se aștepte să nu primească răspuns pe loc. Să îi informezi că răspunzi la emailuri doar într-un anumit interval orar, de exemplu. O prima consecința pe care o vei observa este aceea că informațiile vor veni la tine mult mai bine structurate, mai clare. Și ție îți va lua mai puțin timp să răspunzi.Oamenii trimit SMS-uri de genul ”A fost nasol la meeting-ul de la XXXX, vorbim când poți”. Tu vezi mesajul, nu poți suna, dar fierbi până iei legătură cu persoana respectivă. Ceea ce te poate face ineficient în discuția în care te afli, de exemplu. La ce ți-a folosit mesajul?? Ai putea să le interzici colegilor să îți trimită SMS, pur și simplu.
    Tu alegi ce faci – important e ca tu să controlezi mijloacele de comunicare, nu ele pe tine.
  4. STABILEȘTE DE LA ÎNCEPUT DURATA DISCUȚIEI! Știi situația aceea când îți sună telefonul, ai vrea să răspunzi, dar eziți pentru că te temi să nu te țină prea mult într-o discuție care, de la un moment dat, nu te mai interesează? Poți să îi spui ceva de genul: ”Salut! În 15 minute intru într-o ședință, dar am vrut totuși să îți răspund – sper să fie timp suficient. E ok sau stabilim o oră când ne putem auzi?”Sau situațiile când apare din senin, în ușa biroului tău, cineva cu o față zâmbitoare și timp de pierdut, care vede că ești aparent ”liber” și are ceva important de vorbit cu tine? E o idee excelentă să setezi de la început durata vizitei: ”Îmi pare rău, dar zilele astea am timpul calculat aproape la minut. Am doar jumatate de oră liberă, la 4 intru în ședință. E ok pentru tine?”S-ar putea să nu fii cel mai sociabil, dar treptat oamenii vor învăța să te sune sau să vină doar dacă au întâlnire stabilită, vor învăța să fie mai conciși și mai eficienți în discuții.
  5. FII OCUPAT ȘI FĂ ASTA EXTREM DE VIZIBIL! Este evident că oamenii ocupați sunt întrerupți mult mai rar decât cei neocupați. Așa că arată-te ocupat, mai ales dacă lucrezi într-un spațiu expus – când stai relaxat la biroul tău, ești ținta perfectă pentru cei care caută un om care poate fi ”deranjat”. Atunci când ești la vedere, cel mai bine e să fii ocupat, în mod vizibil.

Cad și eu uneori în capcana aceasta, a timpului. Mă apuc de un proiect, îi dedic acea perioada din zi în care știu că sunt cea mai eficientă, lucrurile se pun în mișcare. Și, pentru că lucrurile merg bine, mai încep un proiect. Și apoi un al treilea… Și, la un moment dat, mă întreb de ce nu numai că ultimele două nu merg chiar după așteptări, dar nici primul nu pare să mai fie chiar așa strălucit.
Vorbeam recent cu o prietenă și îi spuneam cât de ineficient e modul acesta de lucru. ”A, eu nu fac niciodată treaba asta”, îmi zice ea. ”Chiar așa, niciodată? Câte cărți ai, începute și neterminate?” A început să râdă. O face și ea, doar că nu își dădea seama.

De fapt, cam aceasta ar fi concluzia: fiecare dintre noi ne irosim timpul în lucruri și locuri fără valoare, deși timpul e cea mai de valoare bogație a noastra, e singura ”avuție” irecuperabilă.

Cum ar fi ca, în loc să te lamentezi că ”nu ai timp”, să îți analizezi pur și simplu activitățile?

  1. Notează exact ceea ce faci, un fel de jurnal de bord, câteva zile la rând – în 3-5 zile consecutiv ai material pentru o analiză relevantă. Începe chiar ACUM, din acest moment!
  2. După 3 zile, fă o analiză de ansamblu:
    • Câte ore ai pierdut inutil la telefon?
    • Câte ore ai pierdut în discuții sterile, poate chiar legate de job, dar care se puteau reduce la jumătate?
    • Câte ore ai stat pe Facebook?

3. Peste 3 zile, vin și eu cu răspunsul meu la această temă, pentru că îmi place să îmi revizuiesc periodic eficiența. Vreau ca, dacă faci și tu tema, să vii aici și să îmi spui părerea ta – care e concluzia la care ai ajuns și cum poți TU (pe rețeta ta) să câștigi timp.

Ia-ți timpul înapoi! Dacă nu o faci tu, sigur altcineva nu o va face pentru tine!

Cu drag,
Mioara Șoldan

P.S. Ne revedem aici cu răspunsurile, peste 3 zile. Eu am început, chiar din această dimineață. Apoi, vom vorbi despre etapa a 2-a a provocării 🙂

Dacă ceea ce ai citit ți-a stârnit interesul și vrei să afli mai mult sau dacă întrebările tale au primit aici răspunsuri parțiale și vrei mai mult de atât, mă poți contacta pentru o întrevedere unu la unu, la tel. 0744292439 sau email: mioara@mioarasoldan.ro.

Facebook Skype 


Comments (4)

  1. ivascu gabriela

    Buna Mioara,
    Citesc ce-mi trimiti,dar recunosc ca nu-i punctul meu forte de a scrie.Ai dreptate in privinta timpului..mai nou eu am inceput sa fac ,,curatenie,,in lista de cunoscuti din tel..acei oameni care ,,sint prieteni,,dar niciodata nu-si fac timp sa te sune sau sa-ti raspunda la un sms-macar de sarbatori si cu care ,,EU,,m-am incapatanat sa tin o legatura in amintirea unuor timpuri trecute.In rest,cam fac ceea ce punctai tu in articol.

    Reply
    1. Mioara

      Buna, Gabriela.
      Curatenie in telefon – asta chiar suna tentant, cred ca o trec si la mine in to-do list 🙂
      Dintre cele 5 puncte evidentiate in articol, tot telefonul e si pentru mine ”dusmanul” numarul 1.
      Maine la mine e a 3a zi de ”jurnal de bord”, apoi trag concluziile. Tu cum stai?

      Reply
  2. Carmen

    Interesant articolul. Cred ca aceasta metoda este pentru corporatisti. Trist este ca oamenii nu sunt liberi in gandire si astfel nu isi pot alege modul de gestionare a timpului.
    O zi minunata!

    Reply
    1. Mioara (Post author)

      Buna, Carmen. Eu imi doresc sa cred ca exista oameni liberi in gandire si ca numarul lor este in crestere 🙂
      Mi se pare foarte interesanta distinctia pe care ai facut-o tu – de ce consideri tu ca aceasta metoda e mai potrivita corporatistilor?

      Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *