Dependența de o persoană este similară cu
dependența de un drog. Dependența
emoțională înseamnă pierderea identității,
pierderea de sine. Descarcă acum ghidul:

CUM SCAPI DE DEPENDENȚA EMOȚIONALĂ ȘI EVOLUEZI CĂTRE IUBIREA SĂNĂTOASĂ

 

Nu ai timp?

time

”Timp, încotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grăbit alergi?”

 

E 6 si ceva. Seara.

Sunt în mașină de vreo jumătate de oră și estimez încă minim patruzeci de minute până ajung acasă. Nu, nu vin din afara Bucureștiului. De la biroul meu până acasă sunt 10 kilometri.

Stau la o coadă imensă pe Calea Dorobanți și mă gândesc cu groază că mai am podul de la Băneasa unde va fi la fel de aglomerat.

10 kilometri în minim 70 de minute!

Primul gând e… nu ți-l spun, nu e frumos.

Mai avansez 2 metri.

Îmi vine în minte ședința de coaching de aseară în care clienta mea avea o problemă legată de gestionarea timpului.

Nu mai avem timp de nimic.

Cam asta era concluzia.

Vrem să facem multe și timpul a devenit, cumva, dușmanul realizării dorințelor noastre. Dușmanul atingerii de obiective. Timpul – inamicul public numărul 1.

Alerg printre gânduri și îmi dau seama că azi dimineață am spus la telefon, vorbind cu trei persoane diferite, ceva de genul ”Zii repede, nu am timp”, ”E urgent? Sunt deja în întârziere”.

Fac o trecere în revistă rapidă a ședințelor de coaching din ultimele două săptămâni și a ”problemelor” clienților mei, doar ca să concluzionez că lipsa timpului sau ”gestionarea lui” este o chestiune cu care ne confruntăm mulți, foarte mulți dintre noi.

Leit-motivul vieții a devenit ”nu am timp”.

Îmi vine din nou în minte ședința de aseară cu clienta mea, care și-a identificat diverse soluții de gestionare a timpului: prioritizarea sarcinilor, liste și strategii și deadline-uri pentru toate cele multe de făcut în viața ei, detașarea de ”problemele” celorlalți etc.

Viața se învârtește, parcă, în jurul lipsei de timp.

Poți să vezi asta oriunde în jurul tău – de la scuza generalizată ”nu am timp”, aflată pe buzele tuturor, la reclame și texte de marketing care îți vând produse pornind exact de la această nevoie sau mai bine-zis lipsă.

Nu ai timp? Păi… cumpără produsul-minune și află – în doar 5 pași – cum să îți dublezi cifra de afaceri peste noapte, cum să atingi performanța rapid, cum să slăbești 20 de kilograme într-o lună, cum să nu mai pierzi timp prin magazine, făcându-ți cumpărăturile online etc.

O întreagă economie dezvoltată pe această nevoie.

Da, dar eu nu cred în produsele-minune.

Nici în chestiile de tip ”5 pași către succes”.

Cred în procese și în transformări la nivel profund, care nu se întâmplă chiar peste noapte.

Iar asta nu îmi rezolvă problema cu timpul, nu-i așa?

Și brusc, mă lovește: toată situația asta e privită ca luptă, ca problemă, ca și confruntare. Iar dintr-o luptă nimeni nu iese câștigător. Luptele nu au câștigători, doar perdanți. Victime de ambele părți.

Einstein cel deștept a spus că nu poți rezolva o problema de pe nivelul la care a fost creată. Ceea ce, în traducerea mea, ar însemna că, luptându-mă cu Timpul, voi menține problema.

Și atunci…?

Cum ar fi dacă… aș privi Timpul ca pe un prieten, nu ca pe un dușman?

Analizez.

Cum îmi tratez eu prietenii? Ce fac pentru ei? Ce aștept de la ei?

Păi…

    • le acord timp 🙂
    • îi ascult (!);
    • am răbdare;
    • le zâmbesc;
    • îi îmbrățișez;
    • când nu ne vedem o vreme (pentru că nu avem timp), țin în continuare la ei, îmi sunt la fel de dragi în prezența și în absența lor;
    • îi încurajez, îi susțin;
    • uneori, prin simpla mea prezență, le arăt că sunt importanți pentru mine, că au locul lor în viața mea;
    • alteori, le trimit un email sau un mesaj scurt doar ca să le spun că îmi e dor de ei;
    • când mă doare ceva, îi caut, le spun ce mă apasă și spunându-le lor, de fapt îmi spun mie, mă aud…

Cu toate gândurile astea derulându-se în mintea mea, îmi dau seama că sunt deja pe pod la Băneasa și că… nu mai sunt deloc agitată.

Aș putea spune că, deodată, traficul a devenit prietenul meu. Dacă nu era el, nu aveam când să mă gândesc la toate aceste lucruri.

Merg mai departe – cu gândul și cu drumul.

Hai să vedem cine a creat această problemă, mai exact cine m-a poziționat în opoziție cu Timpul? Eu.
Cine o poate rezolva? Tot eu 🙂

Cum? Pare simplu: trebuie doar să mă repoziționez – să îmi iau Timpul drept prieten.

Hei, sunt deja pe Sisești, mai am maxim 7 minute până acasă.

A fost una dintre cele mai ”eficiente” cafele băute în ultima vreme – îmi zic eu zâmbind.

O cafea băută în mașină, împreună cu noul meu prieten, Timpul.

A fost ușor să ne împrietenim, pentru că voia foarte puține lucruri de la mine.

Ca orice prieten, voia să îi ascult, din când în când. Să mă ascult, din când în când.

Să am răbdare cu el, uneori. Să am răbdare cu mine, uneori.

Să îmi fie drag și atunci când stăm mai mult împreună (de exemplu, pe drumul dinspre birou spre casă când am timp să sun toate persoanele ”ratate” în cursul zilei, am timp să ascult muzică, am timp să mă ascult pe mine), dar și când nu stăm mai deloc împreună (cum e în zilele în care intru dintr-o ședință în alta și nu am timp nici să mănânc, nici să merg la baie…).

Intru în casă.

”Doamne, ai făcut o oră jumate pe drum!” îmi spune, oarecum compătimitor, prietenul meu.

Zâmbesc în timp ce îi răspund:

”Și dacă, de fapt, timpul e cel mai bun prieten al tău?”.

 

Cu drag,
Mioara Șoldan

Miniatura Pleiade

Comments (2)

  1. Daniela

    Atunci cand dau vina pe timp, fug : fie de o persoana, fie de o situație, fie de mine insami.
    Nu am timp (adică evit sa intru în contact) pentru (cu) …
    De la un mentor, am invatat ca timpul petrecut „blocat” intr-un loc în care nu as vrea sa fiu: asteptând la o coadă, în mijloace de transport, etc sa il folosesc pentru meditatie, rugăciune, planificari, formule benefice si reprogramari mentale prin iertare si recunostintă sau pur si simplu deconectare cu mediul, folosind observația : privesti si asculti mai atent natura, oamenii, etc.
    În acest fel dispare tensiunea, senzatia ca „pierzi timp”, transformandu-l in cel mai pretios timp pentru tine. Ramai cu surpriza ca vei deveni recunoscatoare oricăror astfel de situatii.

    Reply
  2. Daniela

    Corectie: „de conectare cu mediul”

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *